Tu când ai judecat pe cineva ultima oară?

Azi n-am chef să scriu lucruri haioase, drăguţe, simpatice, drăgălaşe. Nici măcar ironice. Azi n-am chef să scriu despre idiotul de la metrou care se scobea în nas fără jenă, despre faptul că m-am îmbrăcat azi super-gros şi am înnebunit de cald la redacţie şi nici că ieri a picat balconul de la 3. „S-a dezlipit placa de ciment. Bine că n-a fost nimeni în grădină” a zis Tanţa liniştită. Zici că a căzut o vedere „Costineşti ‘82”, nu ditamai meteoritu’.

Auzi, tu când ai judecat un om ultima oară? Săptămâna trecută, acum două zile, azi dimineaţa, acum 2 ore? Când te-ai trezit gândind că omul din faţa ta e „fiţos”, „mândru”, „analfabet”, „prost de piuie”, „urât ca trompeta”, "şuncos" „clăpăug”, „retardat”, „idiot”, „parvenit”, „chiomb”, „chalapa”, „fripturist”, „naşpet”, „hodorog”, „curvă”, „sărăcie”, „bogătaş handicapat”, "grasă" „bârnăist”, „colorat”, „boschetar”? Şi hai, recunoaşte în sinea ta că ai făcut-o. Oricum nu te ştie nimeni.

Am judecat şi eu, şi la rândul meu am fost judecată. Şi e rău. Tu îţi dai seama că fiecare om plânge, că toţi ascundem în spatele imaginii cotidiene câte-o dramă? Unii au părinţi bolnavi, alţii nu se ajung cu banii, pe EA n-o iubeşte EL, pe EL l-a părăsit iubirea vieţii. Băiatul de acolo a aflat că nu mai ia bursă la anul şi nu are bani să rămână în şcoală, fata asta merge lună de lună la dializă, chiar dacă zâmbeşte mereu. El şi-a piedut casa şi acum nu are unde să stea, ea mănâncă bătaie cu porţia de un tată alcoolic, celălalt are mama bolnavă de cancer şi după ce se dă jos de la volanul unui Q7, adoarme pe paturile de la Fundeni lângă ea.

Ce ştim noi ce ascund râsetele gălăgioase, hainele de firmă, ce ştim noi ce dramă e în spatele ochelarilor Ray Ban? Cu toţii suferim, avem probleme, nefericiri şi drame personale, chiar dacă mergem la serviciu cu metroul sau cu X6.

Şi am zis STOP. Nu te judec, pentru că ştiu un lucru: şi tu plângi.

Cu drag,

d