Sunt zile în care mă întreb de ce oamenii au uitat să fie oameni, de ce „prieten” a devenit doar un cuvânt din DEX. Şi mai sunt zile ca cea de azi, când mă bucur.
Azi e ziua ta. Anul trecut, pe vremea asta, filmam un clip pe care ţi l-am trimis, un video în care îţi spuneam cât îmi e de dor de tine şi cât de mult aştept să vii. Doamne Doamne le-a rânduit frumos, iar iarna asta, după 6 ani, te-am pupat şi ţi-am zis: „Bă, te iubesc!”.
Tu m-ai făcut să râd, m-ai făcut să plâng, m-ai ajutat la mate şi m-ai adus cu picioarele pe pământ când eram mult prea visătoare. Ţie ţi-am cumpărat şorici iarna asta din parc şi tot pe tine te-am aşteptat 4 ore în aeroport. Degeaba. (puteai să mă suni de la Londra să îmi spui că ai întârziere!!! Ntz ntz ntz)
Când dormi, miroşi a piersici şi-a gumă de mestecat.
Mi-am dat seama că te iubesc atunci când am înţeles că nu mă deranjează defectele tale. Le ai de când erai micuţă, nu ai scăpat nici acum de ele, dar pe mine nu mă deranjează. Ce dacă eşti usturător de directă, tranşant de sinceră şi uneori maliţioasă.
Eşti tu. Ana mea. Te iubesc. La mulţi ani!
Şi tot azi am mai avut două momente superbe.
„Ce faci, tati? Am sunat să îţi spun doar că mi-e dor de Dienuţa lu’ tătucu. Când mai vii acasă, tăticule?”
Atunci am zâmbit şi sufletul mi s-a umplut de dragoste.
„Eşti gata, uită-te în oglindă!”. M-am dus tiptil să văd opera ei. WOW!
Ţi-ai dorit vreodată să vină o zână, cu bagheta magică, şi să te facă „măi-măi” cât ai clipi? Eu am gasit-o pe a mea. O cheamă Sînziana Iaru şi e make up artist. Şi mai e ceva. E un om frumos.
Cu drag,
d.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Părerea ta