miercuri, 7 septembrie 2011

Mami, de unde vin lacrimile?

Eu plâng, tu plângi, el plânge, ea plânge, noi plângem. Oamenii plâng. De ce?

Eu plâng pentru că...dar nu, nu îţi spun, pentru că asta nu e un jurnal public şi poate nu am chef ca tu să citeşti. Eu ştiu şi de ce plâng ele. Şi el. Dar nici asta nu am să-ţi spun.

Cu toţii plângem dintr-un milion de motive: dor, suferinţă, griji, stres, nervi, neînţelegere, iubire neîmpărtăşită, singurătate, durere de măsea, pierderea cuiva drag, eşec, probleme financiare, despărţire, plângem de ciudă, de invidie, de nedreptate, de oboseală, de frică, de proşti.

Ţi se pune un nod în gât, respiraţia e sacadată şi broboane cristaline încep să ţi se prelingă tăcut pe obraz. Simţi o gheară în stomac care te strânge, inima bate puternic, pulsul creşte şi...te doare. E o durere surdă, sfâşietoare, care muşcă cu poftă din tine. Ai vrea să urli, să fugi, să închizi ochii şi să dispară, dar nu poţi. Te cuibăreşti ca un sugar în faldurile moi ale pernei şi gustul sărat al lacrimilor îţi aminteşte de mare. Şi plângi. Şi ai vrea să fii mic, să fii copil, să te ţină mami în braţe şi să fie bine. Exact ca la vaccin, când doamna rea în halat alb voia să te înţepe, şi o făcea, dar mama te mângâia pe frunte şi te alina, şi durerea trecea.

Dar eşti mare acum.

Tu, care citeşti acum, da, TU, ce te miri aşa, şi tu plângi. Şi pe tine te doare. Oricât de mândru sau mândră, de puternic, de bătrân, de bogat sau bogată, de şmecher sau afurisit ai fi, tot plângi. Pentru că în faţa lacrimilor, suntem egali.

Şi plângi. E bine să plângi. Shhhh....nu am să spun nimănui.

Cu drag,

d.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Părerea ta