joi, 21 februarie 2013

Vă mulţumesc de nu vă vedeţi! xoxo




E târziu. E noapte, orologiul bate 1 jumate. Sunt obosită şi mi-e somn, dar pentru că îmi place să vă scriu, mi-am pus pijamalele cu buline, mi-am strâns părul într-un coc în vârful capului, am luat laptopul în braţe şi m-am apucat de treabă. Adică nu-i treabă, e plăcere. Pentru că deja îmi sunteţi dragi.

Sunt absolut uimită şi copleşită de reacţiile pe care le aveţi în ceea ce priveşte postările mele naive, fără pretenţii, cu texte deştepte ca bibilicile şi frumoase ca picturile rupestre. Primesc mesaje, telefone şi aud păreri de unde nici nu mă aştept. Îmi spuneţi că vă fac să râdeţi. Să plângeţi. Îmi spuneţi că vă regăsiţi. Şi eu vă spun că mă faceţi fericită.

Aşadar, salut gaşca de fete vesele de la Cluj, pe Andrei, doamnele asistente de la spitalul Cantacuzino, cititorii din SUA şi Australia, graviduţele, echipa de PR-iţe sexy, fetele de la Bancă, bloggerii simpatici, romanticii, pe colegele soră-mii - studente la medicină în Târgu Mureş, salut prietenele mamei şi pe fiicele lor, băieţii cu Converşi, colegele din liceu şi şcoala generală, pe fraţii jurnalişti, îmi salut toţi cititorii pe care nu îi cunosc, salut invidioasele grupului, haterii, fiţoşii, pe cei ce nu recunosc că-mi citesc blogul şi pe fostul meu iubit oltean. Pe Lizi şi pe mami. 

Vreau să fiu siropoasă şi deloc piperată şi să vă mulţumesc. Fie că citiţi cu drag ceea ce scriu (ca să vă destindeţi!) sau cu ciudă (ca să îmi găsiţi măcar o greşeală gramaticală, pentru ca asta v-ar face să vă simţiţi mai bine!) eu vă mulţumesc. (Nu mi-a ieşit să fiu doar dulce, aşa-i?! Asta e, asta sunt, şi alta mama nu mai face!)

Şi ca să fiu autistă până la capăt, vă mai mulţumesc o dată!

Cu drag de drag,

Di


PS. Staţi pe aproape, urmeaza concursuri cu super premii!

luni, 18 februarie 2013

Suntem bolnavi. HELP!




Suntem bolnavi. Toţi. Noi, oamenii. Şi nu mă refer la reumatisme, traumatisme, urticarii şi toxiinfecţii. Avem suflete bolnave.

Suntem nişte nevricoşi, frustraţi, sechelaţi, fricoşi, răniţi, dereglaţi, infectaţi. Mândria ne roade din temelii, viciile ne consumă lent, orgoliile ne atacă, frica ne macină, răutatea ne inundă, depresia ne ucide perfid.

Şi noi visăm totuşi la dragoste, la iubirea din poveşti, la viaţa perfectă în doi. Şi ne cuplăm. Şi ne minţim din secunda doi, şi nu partenerul, ci pe noi înşine. Realizăm că omul are mai multe hibe decât putem noi duce, că sunt diferenţe ireconciliabile, că ţie îţi place cu trotineta în parc, iar lui telecomanda pe canapea. Că drumul e acelaşi, dar aşteptările diferite. Dar nu îţi recunoşti asta. Conştiinta îţi şopteşte „Nu”, tu zbieri „Da” din toţi rărunchii. Pentru că îţi spui: „Dar dacă...?” (There is no fucking "What if"!!!)

Şi când doi oameni bolnavi sunt împreună, „te iubesc-ul” e la fel de toxic ca Cif-ul băut cu paharul. Sentimentele nu sunt reale, sunt plăsmuite de nişte suflete însetate după ajutor, după atele, după sprijin.

Relaţia bolnavă are următoarele simptome: dă dependenţă, verbul dominant este „am nevoie”, suferinţa este la ea acasă, lacrimile sunt prezente zilnic, ideea de renunţare apare deseori dar nu este niciodată dusă la bun sfârşit.

Tratament imediat: o despărţire dureroasă, dar sănătoasă, spălarea sufletului prin rugăciune şi post, prezentarea la duhovnic sau, după caz, la psiholog. Personal, recomand cu căldură prima variantă.

Tratament a la long: dezintoxicarea sufletului de traumele copilăriei şi adolescenţei, purificarea trupului şi a minţii, introspecţie, autocunoaştere, iertare, acceptare, terapie intensivă cu rugăciuni.

Şi abia apoi, suflet curat, întâlnind, cu voia Domnului, un alt suflet abia ieşit de la rehab, poate construi o relaţie, o familie, o viaţă sănătoasă din punct de vedere moral, spiritual şi psihic.

Amin, aşa să ne ajute Dumnezeu!

PS. Intuiţia şi părinţii au întotdeauna dreptate. I mean...întotdeauna.

Cu drag,

D

marți, 12 februarie 2013

First GIVEAWAY! Câştigă o cremă EGYPTIAN MAGIC!

Pam Pam! Iată-ne şi la primul Giveaway de pe dianacuvanilie. Şi vor urma multe altele, trust me!



V-am povestit luna trecuta despre noua mea descoperire, crema Egyptian Magic. Am facut un review total dezinteresat, am scris despre acest produs pentru ca este chiar bun, are efect, şi am vrut să împărtăşesc cu voi acest lucru. L, cea care a adus EM în România (de altfel o persoană minunată, open minded şi pasionată de beauty) m-a contactat şi mi-a propus să ofere această cremă cadou unui cititor fidel al blogului. N-am zis cititoare pentru că poate câştiga şi un El.  EM este pentru toata lumea! Yuhuuu!

Aşadar, la cadou înainte! Iată ce trebui să faci!

1. Să dai LIKE şi SHARE postării mele de pe Facebook

2. Să dai Follow, asta în cazul în care nu îmi eşti deja prieten

3. Să dai LIKE paginii oficiale Egyptian Magic România

4. Să laşi un comentariu la această postare în care să îmi spui de ce te-aş alege pe tine câştigătorul acestei creme. 

Simple as that!

Vă doresc inspiraţie şi abia aştept să cunosc câştigătoarea sau câştigătorul!

Concursul se desfăşoară în perioada 12 februarie - 20 februarie!

Cu drag,

Di

PS. Ador Grey's Anatomy, iar Jessica Capshaw, cute Arizona din serial, adoră Egyptian Magic!





miercuri, 6 februarie 2013

Cum trec bărbaţii de la prinţi la broscoi. Dar îi iubim!




Despre cum trece femeia fatală la stadiul de adolescentă veşnic la menstruaţie, am scris. Dar aveţi impresia că ei sunt mai răsăriţi? Că rămân eleganţi ca Lagerfeld şi macho ca Enrique toată viaţa? Da bine, ţi-ai găsit! Hai să vă spun cum stă treaba şi cu bărbaţii.

Când ne îndrăgostim de ei sunt mai şmecheri ca Suleyman Magnificul. Părul proaspăt tuns, cu un strop de maclavais în moţ, ca să dea bine, parfumaţi de zici c-au dormit în raft la Sephora, cu cardiganuri, curele asortate şi pantofi de la Paciotti. Când vorbesc cu noi (a se citi „vrăjesc”) clipesc rar şi se uită galeş ca nişte pui de găină cu gripă, ca mai apoi să ne săgeteze cu privirea aia de generic de la „Tânăr şi Neliniştit”. Combinaţia fatală, nu aşa! Ne lovesc şi-n instinctul matern, trezesc în noi şi latura wild. Jos pălăria!

Când vin să ne ia de acasă să mergem la film nu uită de flori, de portieră şi de ciocolăţică. Şi ai naibii ţin minte până şi ce sortiment ne place: „Iubito, ţi-am luat Kinder Bueno şi Country. Ah, ai şi Pingui în torpedo!”.  Suntem vrăjite, leşinate, fluturii fac tumbe în stomac, ne îndrăgostim ca nişte mototoale de zeii, prinţii, superbii noştri bărbaţi.

Şi apoi vine ziua aia când nu doar că nu mai ştie ce ciocolată îţi place, uită şi când e aniversarea voastră. Pantalonii care-i stăteau atât de sexy pe fund se transformă în izmene, pantofii-fiţă în şosete cu o gaură în călcâi ( „Să nu-mi arunci şosetele alea negre, sunt  norocoase, cu alea joc fotbal şi câştig mereu!” –„Mhm”), abdomenul pe care puteai juca şah e acum înlocuit de o burtică rotunjoară ca un soare („Ce să fac bulino dacă găteşti bine ca mă-ta?!) „Iubito, mergem la film?”se metamorfozează în „Guguloi, mă scarpini şi pe mine pe spinare?”, iar vremurile când iubea să poarte cămăşi cambrate zilnic s-au dus. Pasiunea lui actuală e din alt registru vestimentar: trening AC Milan. Priceless.

Aşadar, reţeta unei relaţii nemuritoare presupune ca ambii parteneri să îşi dea interesul constant. Sau mai bine zis să nu-l piardă niciodată. E important să te epilezi pe picioare regulat chiar dacă sunteţi de 8 ani împreună, iar el să nu mănânce shaorma cu usturoi atunci când aţi plănuit o noapte doar pentru voi. Nu ştiu cui i se pare senzual damful garlicos!

Să îi scoţi punctele negre de pe nas nu ar trebui să devină ritualul vostru zilnic, iar uşa de la baie, atunci când aveţi de rezolvat numerele 1 şi 2, ar trebui să rămână închisă. Măcar la nr. 2. E un fel de moartea pasiunii.

Dar, mai presus de toate cele enumerate mai sus, trebuie sa stea la loc de cinste, ca niste bibelouri pe mileu, respectul, comunicarea si bunul simţ. Pentru că îndrăgosteala de Rosalinda şi Armando trece în vreo 2 ani, iar apoi, cu ingredientele de mai sus, putem construi o dragoste frumoasă şi trainică. D-aia până la adânci bătrâneţi, ca-n poveşti.

Cu acelaşi drag de voi,

di.