luni, 18 februarie 2013

Suntem bolnavi. HELP!




Suntem bolnavi. Toţi. Noi, oamenii. Şi nu mă refer la reumatisme, traumatisme, urticarii şi toxiinfecţii. Avem suflete bolnave.

Suntem nişte nevricoşi, frustraţi, sechelaţi, fricoşi, răniţi, dereglaţi, infectaţi. Mândria ne roade din temelii, viciile ne consumă lent, orgoliile ne atacă, frica ne macină, răutatea ne inundă, depresia ne ucide perfid.

Şi noi visăm totuşi la dragoste, la iubirea din poveşti, la viaţa perfectă în doi. Şi ne cuplăm. Şi ne minţim din secunda doi, şi nu partenerul, ci pe noi înşine. Realizăm că omul are mai multe hibe decât putem noi duce, că sunt diferenţe ireconciliabile, că ţie îţi place cu trotineta în parc, iar lui telecomanda pe canapea. Că drumul e acelaşi, dar aşteptările diferite. Dar nu îţi recunoşti asta. Conştiinta îţi şopteşte „Nu”, tu zbieri „Da” din toţi rărunchii. Pentru că îţi spui: „Dar dacă...?” (There is no fucking "What if"!!!)

Şi când doi oameni bolnavi sunt împreună, „te iubesc-ul” e la fel de toxic ca Cif-ul băut cu paharul. Sentimentele nu sunt reale, sunt plăsmuite de nişte suflete însetate după ajutor, după atele, după sprijin.

Relaţia bolnavă are următoarele simptome: dă dependenţă, verbul dominant este „am nevoie”, suferinţa este la ea acasă, lacrimile sunt prezente zilnic, ideea de renunţare apare deseori dar nu este niciodată dusă la bun sfârşit.

Tratament imediat: o despărţire dureroasă, dar sănătoasă, spălarea sufletului prin rugăciune şi post, prezentarea la duhovnic sau, după caz, la psiholog. Personal, recomand cu căldură prima variantă.

Tratament a la long: dezintoxicarea sufletului de traumele copilăriei şi adolescenţei, purificarea trupului şi a minţii, introspecţie, autocunoaştere, iertare, acceptare, terapie intensivă cu rugăciuni.

Şi abia apoi, suflet curat, întâlnind, cu voia Domnului, un alt suflet abia ieşit de la rehab, poate construi o relaţie, o familie, o viaţă sănătoasă din punct de vedere moral, spiritual şi psihic.

Amin, aşa să ne ajute Dumnezeu!

PS. Intuiţia şi părinţii au întotdeauna dreptate. I mean...întotdeauna.

Cu drag,

D

Un comentariu:

  1. Multa lume recunoaste in sinea ei ca e foarte adevarat ce spui tu aici dar, din pacate, putin au curajul sa treaca la fapte! Deh, tot frica, bat-o vina! Cica ramai singur si, aoleu, ce ma fac acumaaaa...???

    RăspundețiȘtergere

Părerea ta