miercuri, 27 martie 2013

Păpica. Mâncărica. Iubirica. Fetele, vouă vă place să măncaţi?




Nu ştiu voi, fetele care mă citiţi, cum sunteţi, dar eu sunt gurmandă. Aşa m-a născut mama mea. Aşa m-a crescut mamaia mea. Aşa mă iubeşte bărbatul.

La mine nu vii dimineaţa, la prânz şi cină cu 2 frunze de salată. O, nu! Vreau un mic dejun frugal cu lapte, miere, croissant proaspăt şi gem de caise. Mie îmi place ciorbica dulcişoară, cu legume tăiate julien, ce plutesc fericite lângă mingiuţe dolofane de carne tocată. Adică ciorbă de perişoare, în traducere liberă. Dă-mi să savurez creveţi rozalii, crocanţi, alintaţi cu unt şi aromă de usturoi, acompaniaţi de un sos fin şi cremos de parmezan. Un spanac delicat, cu fulgi de bacon crispy şi smântână lichidă o să-mi faci papilele gustative să jubileze de încântare. Să vină la mine farfurii doldora de bruschete cu pomodoro şi busuioc, rotocoale grăsune de caşcaval pane, vită în crustă de mac, struguri şi sortimente alese de brânzeturi franţuzeşti, humus delicios cu muguri de pin crocanţi, sărmăluţe în voi de viţă aliniate ca la apel! Să nu uităm de slănina alintată cu solzi de ceapă roşie, pudrată cu sare de mare şi alături, aburindă, o chiflă rumenă cu susan.

Ştiţi cum face veveriţa aia nebună din Ice Age când vede ghinde peste tot? Aşa sunt eu printre deserturi. Totul se desfăşoară în slow motion, clipesc cu încetinitorul, iar în jurul meu, pe norişori de bezea, plutesc eclere cu cafea, tarte cu vanilie parfumată şi fructe suculente, prăjituri păcătos de bune cu migdale şi sos caramel, cozonaci aburinzi, gogoşi pudrate cu zahăr farin, macarons în culorile lavandei, brioşe cu miez fierbinte de ciocolată, plăcinte cu brânză dulce, mere, scorţişoară, alune, totul într-un paradis al simţurilor şi al gusturilor divine.




Aşadar, când vine vorba de mâncare, n-am naţionalitate. Sunt fiica ploii. Îmi place şi ciorbiţa  de fasole cu afumătură, dar savurez pe dată şi o supă fiţioasă de cozze. Dau gata salata de vinete combinată cu telemea de oaie şi roşii, dar şi o porţie delicioasă de labneh cu usturoi şi mentă, fatoush şi halloumi. Mă delectez cu o porţie de zahăr ars dar mă înnebunesc după kataif. Păpica e gustoasă, minunată, o plăcere a vieţii.



Pe principiul „mai bine să-mi fie rău, decât să-mi pară rău”, din cauză că sunt o pofticioasă fără leac, nu o dată în viaţă am mâncat ca o...gazelă supraponderală.  Finalul? Am sfârşit prin a mă delecta cu o folie de Colebil, în timp ce rosteam, spăşită, imnul cel-niciodată-respectat: „Data viitoare ma potolesc, nu mai mănânc ca un mamut!”.

Cât despre dietă...nu. Că nu poate fata. Când văd că Domnul Cântar urlă că-i rup spinarea când mă urc pe el, atunci mai reduc porţiile, tai pâinea din alimentaţie, scot cartofii şi făinoasele, plus puţin sport, de control aşa. Şi cam atât!

Voi, fetelor? Mâncăcioase sau sclifosite? O ardeţi cu salată verde şi apă cu lămâie sau mâncaţi, cot la cot cu bărbaţii voştri, o porţie zdravănă de coaste  de porc cu crustă caramel şi sos de maioneză cu usturoi şi rozmarin?

Cu drag,

d

luni, 25 martie 2013

Poveste de dragoste nebună. Îţi doreşti?



Ştii momentul ăla când te loveşti în cot şi nu-ţi mai simţi mâna toată? Sau când dai cu degetul mic de la picior în tăblia de la pat de-ţi dau lacrimile instantaneu şi-ţi vine să te tăvăleşti pe parchet? Dragostea nebună doare de 1000 de ori mai rău.

Cu toţii am avut, la un moment dat în viaţă, pe cineva care ne-a dat Mortal Kombat sufleteşte. O persoană pe care am iubit-o mai presus de cuvinte, pentru care am făcut multe prostii, am încălcat reguli, am fost slugarnici, ne-am făcut tatuaje, ne-am certat cu prietenii şi părinţii, am făcut lucruri pe care acum, la ani distanţă, le catalogăm drept copilăreşti sau penibile.

Cu toţii, cândva, am trăit o iubire ca-n filme. Cu replici siropoase, revederi pasionale, sms-uri la 4 dimineaţa, weekenduri petrecute în pat, fără conexiune la Internet sau cablu,  schimbat de avioane, cu certuri aprinse şi trântit de portiere, gelozii, drame, latte-uri în parcări, plimbări nocturne cu maşina îmbrăcaţi în pijamale, probleme cu foştii, puls accelerat, căpşuni.

Iubirile astea sunt bune, dar nebune.

Sunt  focul ce te duce rapid spre extaz, ca mai apoi, la scurt timp, să te lase gol, pustiit, dezorientat. Iubirile ca-n filme sunt minunate, dar durează puţin. Iar finalul este al naibii de dureros!

Noi, femeile, tânjim după aşa ceva. Să găsim pe unul care să ne dea 10 kilograme de fluturaşi, să ne facă, să ne dreagă, să vină acasă de la serviciu şi să ne trantească pe pereţi şi să ne sărute pasional, să ştie să fie misterios şi să ne cucerească zilnic, să aibă privirea aia tâmpă de vampir din seriale (dacă se poate!), să arate ca Channing Tatum şi să aibă mintea lui Patapievici, să ne vrăjească frumos ca Tudor Chirilă şi să fie senzual ca Ryan Gosling.

Iar ei, bărbaţii, bălesc după o gagică care să fie frumoasă ca Antonia, care să scuture din poponeaţă ca Shakira, care să gătească aproape la fel de bine cum o face casnica de la Masterchef şi să fie cuminte, să nu se uite după bărbaţi, exact ca Ellen DeGeneres (calitate greu de găsit, dacă nu imposibil!).

Problema e că...genul asta de relaţii, cu astfel de persoane, sfârşesc întotdeauna cu lacrimi în ochi şi muci în batistă. Adică naşpa. Te plimbă spre al 9-lea cer, ca mai apoi, când abia prinzi gustul nectarului de iubire, să te trântească cu dinţii de asfalt şi cu sufletul de duşumele. Auch!




Relaţiile sănătoase şi trainice, care nu au sclipirea şi nici ambalajul delicios al relaţiilor enervant de pasionale, sunt alea clasice. Tu şi el, pupat de „noapte bună”, omletă, ţinut de mână, factură la Enel, vacanţă drăgăstoasă, pipi la benzinărie, film cu floricele, dragoste pură în weekend, pentru că în timpul săptămânii adormi cu bale de oboseală.

Nu au artificii şi nici zorzoane, nu sunt zgomotoase şi nici nu mustesc de adrenalină. Sunt autentice, echilibrate, te împlinesc. Aduc linişte şi muzici line. Aduc inel de logodnă şi copii. Aduc fericire adevărată.

Dar relaţiile astea nu sunt apreciate decât odată cu vârsta, când realizezi că tot ceea ce e rebel nu te mai reprezintă, ci mai rău de ameţeşte.

Vă doresc maturizare plăcută!

Cu drag,

d

joi, 21 martie 2013

Diana şi-a făcut blog. De ce? De d-aia.




Mă gândeam...de ce am făcut blogul asta? Ajută pe cineva ceea ce scriu? Dar pe mine? A fost o nevoie sau un moft? De ce scriu? Mi-am răspuns singură între timp.

Nu obişnuiesc să citesc alte bloguri. Nu am timp. Ştiu însă că există câteva populare pe la noi, cu zeci de mii de fani pe pagina de Facebook, precum cel al unei domnişoare care postează undercover sub un nume primordial. Chapeau pentru realizări, nimic de zis, dar eu una n-am reuşit să străbat cu privirea, nici măcar aşa pe diagonală, mai mult de 2 fraze dintr-o postarea de-a ei. O fi sublim ce scrie ea de o plac aşa mulţi oameni, dar eu n-am putut şi basta. M-a pierdut, m-a plictisit de la al 4-lea cuvânt. Şi atunci am înţeles. Scriu pentru mine. Scriu aşa cum sunt, cum simt, cum cred şi cum vreau. Fac asta ca să mă deconectez şi ca să...mă întâlnesc cu voi, voi aştia mici şi drăguţi care îmi scrieţi mesaje că vă regăsiţi în rândurile mele. D-aia scriu.

Blogul e ca o casă fără uşă. Eu zugrăvesc pereţii în stilul meu. Cine vine şi-i place ce vede, rămâne prin preajmă. Cine nu, ura şi la gară! Iar alţii trec pe lângă şi intră pe următorul blogspot. Iar eu, în acest moment, stau la mine acasă şi nu am chef să vizitez pe nimeni. Pentru că nu mă interesează viaţa nimănui, nici părerile şi nici frustrările lor. Le am pe ale mele. Şi-mi ajung.

În medie, la o postare, am cam 500 de unici, n-am nicio greaţă să spun asta public. Nu alerg la Olimpiadă, deci nu ţintesc primul loc. Feedback pentru scrierea mea, cam 20% dintre cei care intră. Şi tare sunt curioasă cine sunt restul! Cu siguranţă sunt mulţi necunoscuţi, dar şi mai mulţi sunt ei, cei care stau pitiţi pe platforma asta albastră de FB, care par inactivi dar totuşi ştiu toooooot ce mişcă. Ana? Anca? Mădălina? Costi? Dragoş? Cristiana? Georgi? V-am priiiiiins, şmecheriţilor! Cine nu e gata, îl iau cu lopata!



Inspiraţia pentru ceea ce scriu? De nicăieri şi de peste tot. Nu mă cenzurez şi nici nu mă gândesc să scriu ceva să dea bine. Poate să dea şi rău, nu mă interesează. Voi nu observaţi ce dubioasă sunt? Azi o ard cu postări lacrimogene, bombonele şi rosalinde, mâine trântesc o porţie de rânduri piperate, ca mai apoi să redevin o sensibilo-patetico-artistico-vanilato-daiana.

Chiar aşa, poate ar fi cazul să vă întreb şi pe voi, colocatarii mei de blog: ce-aţi vrea surori şi fraţi să citiţi acilica, pe prispa casei mele, la umbra logo-ului bătrân?

Xoxo sau, în traducere liberă, pupări şi îmbrăţişări!

d

marți, 19 martie 2013

Bărbatul perfect. Definiţie.




N-o exista femeia perfectă, dar, cu durere în suflet o spun, nici bărbatul perfect nu există. Ce frumos ar fi să ne pupe pe frunte când dormim, să ne bage maioul la spinare ca să nu răcim, să ne cumpere flori fără motiv, să ne ia în braţe şi să ne spună „te iubesc mult” atunci când noi, ca nişte maimuţe mici, începem simfonia reproşurilor. Cred că am tăcea instantaneu.

Bărbatul perfect ar fi înalt şi bine făcut, dar nu un pachet de muşchi fără creier, bun de pus în congelator. Bărbatul perfect ar lua un atribut fizic de la toţi doctorii bărbaţi din Grey s Anatomy. Corpul lui Sloan, zâmbetul lui Karev, carisma lui Shepherd şi faţa lui Avery. Sau poate să fie Avery întreg. Pentru mine, de exemplu.





Bărbatul perfect te alintă, te ţine de mână strâns în public, vine să te ia cu maşina de la epilat şi îţi aduce Nurofen când te apucă durerea de ovare, în perioada aia superbă a lunii. Scrie corect gramatical şi îi iubeşte pe ai tăi aproape la fel de mult ca pe ai lui. Nu minte, citeşte Radu Tudoran, face omletă delicioasă cu ce găseşte prin frigider, asta în timp ce tu te probezi cu hainele din dulap, iar el, cu ochi galeşi, se uită la tine ca la o zeiţă cum faci pe modeala.

Bărbatul perfect şi, actualmente inexistent, zâmbeşte când tu te agiţi, ai chef de ceartă şi eşti arţăgoasă. Face glume şi nu se enervează. Când suni, e bucuros să-ţi audă vocea şi îţi spune să te grăbeşti acasă pentru că a gătit. Tot el repară chiuveta şi duce gunoiul, te ia cu el pe stadion la meciuri, nu uită să îţi dea sms de „noapte bună” şi se uită cu tine la filme siropoase.

Bărbatul ideal plânge, dar nu e văicăros ca o muiere şi nici efeminat. Are manichiura îngrijită dar nu îşi dă cu tratament, ulei de cuticule şi lac top coat. Mister Perfecto nu se uită după gagici pe stradă, nu îşi scrie sms-uri pe ascuns cu colegele de muncă şi nici nu vrăjeşte minore pe Facebook. Are o carieră strong şi ştie ce vrea de la viaţă, nu bea până pică lat ca o clătită, fumează elegant şi conduce şmecher, ca un pilot de raliuri.

Bărbatul perfect îşi asumă responsabilităţi. Face surprize. Te ţine de mână când conduce. Îţi spune că eşti cea mai frumoasă şi te face să te simţi aşa. Te cere de nevastă atunci când nici nu te aştepţi şi niciodată nu îşi sună fosta iubită să îi spună că îi e dor de ea.

Tot el îţi spune că îi place cum te-ai îmbrăcat, te ceartă dacă nu ai mâncat cum trebuie peste zi, te surprinde mereu plăcut şi nu devine un cartof de canapea, burtos şi ghiolban, face 100 de flotări fără probleme, iar de ziua ta îţi lipeşte pe frigider 2 bilete la Paris.

Bărbatul perfect te iubeşte pur şi simplu, nu încercă să te înţeleagă.

Şi acum, surorile mele, trezirea! Bărbatul perfect nu există şi am impresia că nici măcar în plan la Creator nu e. Bună dimineaţa!

Cu drag,

d

GIVEAWAY de primăvară! Câştigă produse cosmetice şi parfum de la Oriflame!




Gărgăriţelor, v-am promis un concurs de primăvară şi mă ţin de cuvânt!

Pun la bătaie 3 bunătăţi cosmetice marca Oriflame. Premiul 3 – un set compus din demachiant, mască pentru ten şi cremă de faţă Pure Nature, cu extract de Patchouli şi Ylang Ylang, premiul 2 – o casetă de farduri, glossuri şi blush-uri by Marcel şi premiul 1 – Muse, un parfum delicios, floral, cu note de măr verde, violetă şi mosc alb.

Premiul 1



Premiul 2


Premiul 3



Ce trebuie să faceţi? E atât de simplu!

1.Să daţi LIKE şi SHARE postării cu concursul

2.Să daţi LIKE paginii oficiale Diana cu Vanilie

3.Să daţi LIKE paginii oficiale Oriflame România

4.Într-un comentariu, să îmi răspundeţi sincer, cât de sincer puteţi la următoarea întrebare: de ce citiţi dianacuvanilie.blogspot.ro?

Cele mai inspirate dintre voi vor fi premiate!

Concursul se desfăşoară în perioada 19 martie – 1 aprilie!

Succes, minunatelor!

Cu drag,

di


marți, 12 martie 2013

Zâmbeşte. Eşti frumoasă!




Notă: Nu ştiu de ce, dar m-a impresionat teribil vestea că Mica, fetiţa blondă din Abracadabra, este grav bolnavă, în fază terminală. Are doar 31 de ani. M-a marcat pentru că noi toţi, atunci când suntem tineri, ne credem nemuritori. Ne stresăm din orice, ne pierdem vremea cu invidii şi răutaţi, construim lucruri perisabile, ne încântăm ca nişte coţofene la orice tinichea ce străluceşte, fie ea Iphone 5 sau blush Guerlain. Şi, de fapt, totul e deşertăciune. Nimic. În zadar. Dragii şi dragele mele, haideţi să ne ocupăm de sufletele noastre. Să le spălăm, să le îngrijim, să le primenim cu rugăciuni, bunătate şi iubire. Ştiu că sună clişeistic, plictisitor şi de rahat ceea ce spun, dar e atât de real. E singura certitudine pe care o am în acest moment.
.......................................................................

Eşti frumoasă. Da, tu, cea care citeşti. Eşti frumoasă mă, ce nu înţelegi!?! Cu tine vorbesc! Da, da, chiar cu tine! Eşti frumoasă orice nume ai avea. Chiar dacă îmi eşti rudă, prietenă, necunoscută sau dacă nu mă suporţi. Dacă eşti blondă, brunetă, şatenă, cu şuviţe, roşcată sau ai părul mov. Eşti frumoasă dacă ai 90-60-90, dar crede-mă, fato, eşti frumoasă şi dacă ai fundul mare!  Cu sânii mici sau ca Pamela, cu ochii migdalaţi, rotunzi sau oblici, cu pistrui sau fără, nas de Cleopatra sau de Audrey, dinţi perfect aliniaţi sau încălecaţi, crăcănată sau cu picioare de balerină, EŞTI FRUMOASĂ! Aş vrea să fiu lângă tine, să te iau de o aripă, să te pun în faţa oglinzii şi să îţi urlu în urechi până mă va durea gâtul: „EŞTI FRUMOOOOOAAAAASSSSĂĂĂĂĂĂĂ!!!!

E un manifesto. În felul meu. Pentru că noi nu ştim să ne apreciem. Să ne iubim. Dacă întrebi o femeie, oricare, indiferent dacă o iei de la troleu sau o scoţi din Porche, dacă e mulţumită de ea, de cum arată, îţi va trânti un categoric „NU!”. „Am picioarele zici că-mi trece locomotiva printre ele!”, „Sunt grasă cât Oceanul Planetar!”, „Am sânii prea mici, zici că-s mandarine!”, „Nu-mi plac urechile mele, parcă stau să decoleze!”, „Mi-e ruşine cu mine, semăn cu omuleţul Michelin”. Şi aş putea să continui până mâine.

Frumuseţea nu se rezumă la fizic, iar canoanele pe care ni le impun designerii, stiliştii, media sunt o porcărie. Nici măcar ei nu le respectă! Alea sunt doar pentru oiţe fără creier! Voi nu aţi observat că sfaturi de modă primiţi de la Anna Dello Russo? Aţi văzut vreodată ce faţă are femeia aia? Băgaţi repede un Google. Şi spuneţi voi de nu vă place Oprah! Şi o consideraţi vreo superbitate?

Pentru că frumuseţea constă în altceva. Zâmbetul, atitudinea, felul în care mănânci, mergi, vorbeşti, degetele de la picioare, umerii, modul în care te speli pe dinţi. Eşti frumoasă dacă ai făcut pace cu tine, dacă îţi dai şansa să te accepţi, dacă îţi permiţi să te iubeşti şi să te descoperi.

Şi da, încurajez şi susţin demersurile pentru îmbunătăţirea aspectului fizic, asta dacă există frustrări şi defecte care îţi mutilează încrederea în tine. Dacă ai şunci pe burtă, du-te soro la alergat, împachetează-te cu fân din Alpi şi caca de rândunică dacă ajută, dacă eşti stresată că ai buzele subţiri apelează la un estetician cu creierii acasă care să te facă drăguţă, nu o copie eşuată a Biancăi, dacă nu-ţi place că ai părul creţ trage de el cu placa până-l leşini, dacă plângi nopţile că ai sânii cât prunele strânge bani la puşculiţă şi hai cu silicoanele! Fă orice ca să te simţi bine cu tine, să scapi de frustări şi nemulţumiri, dar fii obiectivă şi nu-ţi „repara” defecte fizice închipuite. Uneori, imperfecţiunile sunt acelea care ne fac cu adevărat superbe.

Vă pup, frumoaselor!

Cu drag,

d

luni, 4 martie 2013

Noua mea obsesie. Parfumul Manifesto by YSL




Nu fumez, nu beau alcool, să merg în club nu-mi place. Sunt o plictisitoare şi jumătate pentru generaţia mea, însă am şi eu plăcerile mele nevinovate: genţile, Hello Kitty (mi-am promis anul trecut că mă las. Mhm!), pâinea cu gem şi parfumurile. Da, parfumurile. Licori nemernice cu arome ademenitoare, captive în sticluţe-bijuterii. De unde pasiunea? De la sora mea mai mică.

Când eram noi copiluţe, surioara mea decupa toooooate reclamele cu parfumuri de prin revistele mamei şi le lipea într-un caiet. Făcea colecţie. Şi nu doar de hârtii lucioase imprimate cu nume fiţoase, ci şi de tuburi goale de spray. Gen Impulse. Deţinea o avere considerabilă de vreo 40 de „şpreiuri”, toate goale, adunate de pe la vecine, spre exasperarea mamei care aştepta momentul prielnic să le arunce.

Timpul a trecut, soră-mii i-a venit mintea la cap şi a dat la schimb parfumurile pe stetoscop şi bisturiu, eu însă nu m-am liniştit. Am parfumuri şi-n frigider. Lângă gem, să ne înţelegem!

Acum vreo 5 ani, m-am dus la Sephora să-mi cumpăr parfum. Dulce. După ce am adulmecat vreo 10 şi niuciunul nu mi s-a părut perfect, doamna drăguţă care mă asista la periplul printre rafturile cu bunătăţi aromate mi-a zis: „Domnişoară, apă cu zahăr nu avem!!!”. Deci cam aşa stă treaba cu gusturile mele olfactive!

Parfumul preferat? LL by Lolita Lempicka. A fost şi este pe sufletul meu. E the one, esenţa care mă defineşte şi mă îmbracă. Îi jurasem loialitate şi credinţă veşnică, şi aşa a fost...până acum 2 săptămâni.

Păcatul meu se numeşte Manifesto. Yves Saint Laurent.



Este un parfum curajos. Are personalitate. Te intrigă de la primele note. Manifesto se deschide cu un val aromat de coacăze negre şi bergamotă. E delicat şi spontan, ca mai apoi să te surprindă cu o inimă de flori albe, crin şi vanilie. Acordurile finale au un iz oriental, lemnos, pudrat, de cedru, lemn de santal şi seminţe Tonka. E fascinant. E fabulos. E obraznic şi sexy, dar atât de feminin şi senzual. Îl ador!

Aşadar, dacă eşti în căutarea unui parfum declaraţie- here it is! Manifesto by YSL!

Cu drag,

D

PS. Staţi pe aproape, urmează un giveaway special, vă premiez cu un parfum, set de farduri şi cremă de corp, toate Oriflame!