Păpica. Mâncărica. Iubirica. Fetele, vouă vă place să măncaţi?

Nu ştiu voi, fetele care mă citiţi, cum sunteţi, dar eu sunt gurmandă. Aşa m-a născut mama mea. Aşa m-a crescut mamaia mea. Aşa mă iubeşte bărbatul.

La mine nu vii dimineaţa, la prânz şi cină cu 2 frunze de salată. O, nu! Vreau un mic dejun frugal cu lapte, miere, croissant proaspăt şi gem de caise. Mie îmi place ciorbica dulcişoară, cu legume tăiate julien, ce plutesc fericite lângă mingiuţe dolofane de carne tocată. Adică ciorbă de perişoare, în traducere liberă. Dă-mi să savurez creveţi rozalii, crocanţi, alintaţi cu unt şi aromă de usturoi, acompaniaţi de un sos fin şi cremos de parmezan. Un spanac delicat, cu fulgi de bacon crispy şi smântână lichidă o să-mi faci papilele gustative să jubileze de încântare. Să vină la mine farfurii doldora de bruschete cu pomodoro şi busuioc, rotocoale grăsune de caşcaval pane, vită în crustă de mac, struguri şi sortimente alese de brânzeturi franţuzeşti, humus delicios cu muguri de pin crocanţi, sărmăluţe în voi de viţă aliniate ca la apel! Să nu uităm de slănina alintată cu solzi de ceapă roşie, pudrată cu sare de mare şi alături, aburindă, o chiflă rumenă cu susan.

Ştiţi cum face veveriţa aia nebună din Ice Age când vede ghinde peste tot? Aşa sunt eu printre deserturi. Totul se desfăşoară în slow motion, clipesc cu încetinitorul, iar în jurul meu, pe norişori de bezea, plutesc eclere cu cafea, tarte cu vanilie parfumată şi fructe suculente, prăjituri păcătos de bune cu migdale şi sos caramel, cozonaci aburinzi, gogoşi pudrate cu zahăr farin, macarons în culorile lavandei, brioşe cu miez fierbinte de ciocolată, plăcinte cu brânză dulce, mere, scorţişoară, alune, totul într-un paradis al simţurilor şi al gusturilor divine.

Aşadar, când vine vorba de mâncare, n-am naţionalitate. Sunt fiica ploii. Îmi place şi ciorbiţa  de fasole cu afumătură, dar savurez pe dată şi o supă fiţioasă de cozze. Dau gata salata de vinete combinată cu telemea de oaie şi roşii, dar şi o porţie delicioasă de labneh cu usturoi şi mentă, fatoush şi halloumi. Mă delectez cu o porţie de zahăr ars dar mă înnebunesc după kataif. Păpica e gustoasă, minunată, o plăcere a vieţii.

Pe principiul „mai bine să-mi fie rău, decât să-mi pară rău”, din cauză că sunt o pofticioasă fără leac, nu o dată în viaţă am mâncat ca o...gazelă supraponderală.  Finalul? Am sfârşit prin a mă delecta cu o folie de Colebil, în timp ce rosteam, spăşită, imnul cel-niciodată-respectat: „Data viitoare ma potolesc, nu mai mănânc ca un mamut!”.

Cât despre dietă...nu. Că nu poate fata. Când văd că Domnul Cântar urlă că-i rup spinarea când mă urc pe el, atunci mai reduc porţiile, tai pâinea din alimentaţie, scot cartofii şi făinoasele, plus puţin sport, de control aşa. Şi cam atât!

Voi, fetelor? Mâncăcioase sau sclifosite? O ardeţi cu salată verde şi apă cu lămâie sau mâncaţi, cot la cot cu bărbaţii voştri, o porţie zdravănă de coaste  de porc cu crustă caramel şi sos de maioneză cu usturoi şi rozmarin?

Cu drag,

d