marți, 16 aprilie 2013

Rochia perfectă. Şi Cristina Săvulescu.





În loc de intro

La prima vedere, par o nesuferită de nota 10. Ştiu asta şi mi-o asum. Live ţi se pare că-s puţin arogantă şi prea directă,iar  în poze nu zâmbesc şi am mai mereu o mină încruntată. De fapt şi de drept, lucrurile nu stau chiar aşa. Oamenii care mă cunosc şi îşi petrec lângă mine mult timp din viaţă pot confirma că n-oi fi eu cea mai cea, dar sunt simpatică măcar! Şi râd. Mă strâmb. Chicotesc şi mă „scălâmb”, spre amzamentul unora şi disperarea altora. Şi da, sunt directă. Pentru că nu-mi plac plimbările în jurul vişinului. Mă plictisesc.

CS

Dimineaţa pe la 11, am avut o întâlnire. Cu Cristina Săvulescu. Cine e Cristina Săvulescu? Asta m-am întrebat şi eu cu puţine zile în urmă, când, văzând la artista Morodan pe blog un pictorial demn de Vogue, mi-a atras atenţia o rochie. De un roşu vibrant, cu un croi ce părea ireal de bine executat. Şi-atunci am observat că deginerul e român, un nume de care, să-mi fie iertată ignoranţa, nu auzisem până atunci.

Şi am făcut ce mă pricep mai bine: m-am interesat cine e Cristina Săvulescu. La o căutare rudimentară pe Google, găsesc nişte poze cu o fiinţă ce respira senzualitate prin toţi pixelii, o femeie cu buze cărnoase, ochi verzi, care avea vreo 3000 de Like-uri la o poză. Plus informaţia că fusese iubita unui fotbalist celebru. Nu sunt genul care pune etichete, dar toate datele ecuaţiei indicau un singur lucru: încă o stea în constelaţia mondenă autohtonă care s-a culcat frumoasă şi s-a trezit designer. If you know what I mean. Şi totuşi...rochiile pareau sofisticate, site-ul de prezentare putea, fără probleme, să treacă drept unul de afară, iar video-ul campaniei...bulversant de bun. Ceva îmi dădea cu virgulă...

Am cunoscut-o pe Cristina Săvulescu. E frumoasă, într-adevăr, dar nu asta m-a dat pe spate. Ci faptul că fata e deşteaptă, independentă, talentată şi enervant de documentată la doar 23 de ani! Mi-a vorbit despre mătasea crepe de Chine, dantela Chantilly, despre tipare şi schiţe. Fac pariu că ştia şi de Dupioni dacă o întrebam. A terminat o şcoală de Arte şi şi-a ales angajaţii din echipă prin concurs. Are propriul ei bussines de la 17 ani şi n-a dus o viaţă de Barbie, aşa cum poate mulţi îşi închipuie. Vrea să fie cunoscută drept un profesionist în domeniu, iar creaţiile sale să fie mediatorul. După 3 ore de stat cu ea, am realizat că femeia Cristina Săvulescu e ca ciocolata neagră Vosges: impunătoare dar delicată, efervescentă şi calină, amară dar totuşi dulce, preţioasă. Ceva de care devii dependent.

Rochiile semnate de ea? Ah, rochiile!  Am probat vreo cinci creaţii şi m-am îndrăgostit de ele. Şi de mine. M-am redescoperit, mi-am observat atuurile fizice, m-am privit în oglindă şi m-am simţit o femeie sexy, puternică, seducătoare. E pentru prima oară când mi se întâmpla asta. 

Am mai probat în trecut rochiile unui tânăr aspirant la statutul de designer şi m-am simţit ca un borcan de gogonele. Punct.

Materialele sunt de lux, croiul frizează perfecţiunea, formele femeii sunt înţelese perfect de Cristina. Colecţia abundă în dantele fine, mătăsuri spumoase şi detalii-fetiş, un melanj neaşteptat, care intrigă. 





Cât despre accesoriile ortodoxe cu care şi-a înnobilat colecţia la shooting, prefer să nu comentez. Apreciez  ca şi formă de artă, însă nu pot să îmi dau acceptul în această asociere bolnăvicioasă. Cu toate că, având în vedere că „Princess malade” e numele colecţiei, mă gândesc că şi acest detaliu a fost atent gândit de Cristina, o chestie subliminală, decadentă, menită să contrarieze. Pentru că da, aşa e Cristina. A damn sexy wicked woman.



Cu drag,

d

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Părerea ta