miercuri, 21 august 2013

Când bărbatul vrea să redevină mic.



Noi, femeile, adorăm să ne răsfăţăm în braţele bărbaţilor noştri. Să ne cuibărim la pieptul lor, să ne pisicim că ne doare un degeţel şi-apoi să-l întindem alintate „Hai, pupă să treacă!”, să le spunem să „ne facă prin păr” sau să ne mângâie suav. Sunt momentele alea când fiecare femeie redevine fetiţă. O copilă neajutorată dar obraznică, cu ifose şi nemulţumiri închipuite, care pune botic când ceva nu-i convine şi îşi doreşte să fie împăcată pe dată, cu săruturi-bezele şi cuvinte-cuburi-de-zahăr.
-----------------------------------------------------------------------------

Când problemele de la birou îl copleşesc, când gânduri mii îl apasă, când îl mai doare şi piciorul că-i meteo-sensibil, iar maşina îi face figuri, bărbatul vrea să redevină mic. E momentul ala atât de rar întâlnit, când lasă garda jos. Ţi se cuibăreşte la sân, strânge picioarele sub el şi te roagă să-l mângâi pe spate. Sau să te joci în părul lui. Şi tu rămâi uşor blocată, ţi-e greu să asociezi imaginea de mascul feroce, care te apără şi te ocroteşte zilnic, cu clipa de faţă, când în braţe ţii un pui de om. E mic, e un copil, şi crede că tu eşti zâna bună, cu puteri magice. Şi vrei, nu vrei, te metamorfozezi. Într-o clipă îi iei durerea, şi grijile, şi stresul, cu pulbere de iubire.

Bărbaţii nu-s aşa tari şi neînfricaţi cum credem noi. N-au avut încotro, săracii, cum nici noi n-am ales dacă spălăm blidele ori ba! Le-a fost impus să nu plângă, pentru că e o chestie de muieri, să nu arate că le e frică, că-s înspăimântaţi de şerpi, lăcuste sau rate bancare. Bărbatul, amărâtul de el, trebuie să fie tare ca cimentul când vine vorba de cuplu, de familie. Pentru că aşa trebuie. Nu degeaba vorba populară l-a alintat „stâlp”.



Cu toate astea, bărbatul e şi el om. A fost şi el, cândva, un băieţel ce-şi găsea alinarea la pieptul mamei, la care alerga ori de câte ori lumea din jur îl speria. Iar acum, tu, ca iubită sau soţie, i-ai devenit refugiu. La tine în braţe găseşte oaza de linişte şi iubire de care are nevoie, pe sânul tău îşi abandonează obrajii şi pe pântecul tău îşi odihneşte mâna.

Fii o femeie liman însorit. Fii o femeie bună ca apa rece de izvor pentru însetat, ca bucata de pâine rumenă şi aburindă pentru cel înfometat. Învaţă să-ţi asculţi bărbatul, să-l linişteşti, să-l odihneşti cu vorba ta caldă, nu să-l scoţi din pepeni şi să-l faci să-şi dorească să plece la mă-sa. Sau la mama mă-sii.

Aşadar, şi ei au nevoie de răsfăţ. Nu mult, că strică. Dar, din când în când, merită şi bărbatul de lângă tine să audă: „Iubitule, hai să te iau în braţe...”.

N-o să ştie nimeni.

Cu drag,

xoxo


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Părerea ta